“Nivelul relativ înalt de pace internațional, cooperare și guvernare pe baza legilor, care definise ultimii 70 de ani de după cel de-al Doilea Război Mondial fusese, din punct de vedere istoric, excepția, nu regula. Haosul constant era regula. Aceasta era calea naturii: totul trebuia distrus pentru a renaște. Iar, iar, iar și iar. Viața era un vârtej al haosului etern.”

GretheBoe este scenaristă și regizoare norvegiană cu peste douăzeci de ani de experiență, fiind răsplătită cu numeroase premii. Recent, ea a sosit (și) pe piața literară, Mayday fiind primul ei roman de debut, un roman surprinzător de bun, care m-a ținut lipită de paginile lui, cu inima mică de emoție în fața adrenalinei care se scurgea în valuri și a scenelor extreme.

Mayday este un roman brutal, care își ține cititorii într-o stare intensă de euforie și uimire. Povestea imaginată de scenaristă are drept inspirație conflictele geopolitice, și anume riscul crescut al unui război geopolitic în regiunea arctică între Rusia și NATO. Un scenariu care, în realitatea zilelor noastre, ar putea căpăta contur cu ușurință. Grethe a creat un roman ce tratează subiecte actuale sensibile, ideea acestuia crescând în intensitate în timp ce lucra la un film și se afla pe pista aeroportului din Bodo, acolo unde aveau loc exerciții NATO, situație transpusă de autoare în carte.

Cu forță și pasiune, autoarea creează o poveste bine documentată, muncită, care, în primul rând, ridică numeroase întrebări și invită la introspecție, iar în al doilea rând se remarcă printr-o scriere acaparatoare și extrem de promițătoare, acțiunea cărții reușind cu prisosință să mențină cititorul într-o stare de continuă surescitare.

“Pe pământ, alianțele se schimbă mai repede decât își schimbă oamenii hainele.”

Boe nu își menajează deloc cititorii și le oferă suspans din belșug încă din prolog, acolo unde suntem transportați în tundra înghețată și nemiloasă, cu perspectiva ei înfricoșătoare, cu liniștea care-ți urlă până în străfunduri, până în viscere, mai tare decât orice zgomot posibil, cu gerul mușcător care îți înțepenește oasele, gândurile, suflul și sufletul, cu senzația că ești singur pe lume, înfricoșător de singur, departe de orice altă suflare, și că poți închide pentru ultima oară ochii, iar omenirea nu va cunoaște nicicând prin ce ai trecut, de ce ai ajuns în ipostaza aceasta, cât ai luptat. Și nici adevărul. Care rareori este cunoscut în totalitate. Căci, așa cum spunea Eschil, “În război, adevărul este primul răpus.”

Acțiunea și numeroasele întrebări apar cu adevărat în momentul în care un avion NATO aflat într-o misiune pașnică de escortă în spațiul aerian internațional suferă o prăbușire exact pe teritorul rusesc. Ceea ce se presupunea a fi un exercițiu militar liniștit, însă promițător, se transformă rapid într-un scenariu terifiant, care amenință să răstoarne fragila pace politică, iar teoriile nu încetează să apară: a fost un simplu accident? A fost un atac deliberat la adresa Rusiei? A fost o mână criminală? Ori poate o înscenare? Liniștea și soarta mai multor națiuni sunt puse în pericol, lumea politică explodează, se fac și se desfac alianțe, iar apele tulburi pe care navighează actorii acestui teatru macabru, conduși de păpușari lipsiți de umanitate, duc cu rapiditae spre cel mai sumbru scenariu – declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial.

“Poți ajunge până la capătul lumii cu minciuna, dar de întors nu te mai poți întoarce.”

În tot acest timp, departe de scena politică, adânc în pustietate și sălbăticie, cei doi piloți care conduceau aeronava NATO supraviețuiesc impactului prăbușirii, însă acum trebuie să înfrunte o dublă provocare: prinși într-un coșmar alb, răniți, înghețați și aflați la mila naturii arctice brutale, ei trebuie să își pună abilitățile de supraviețuire în practică, în timp ce trupe antrenate de mercenari sunt pe urmele lor, pentru a-i elimina pe cei doi presupuși instigatori.

Pilotul cel mai bun al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, John Evans, este unul dintre piloți, un bărbat trecut de prima tinerețe, odinioară dur și considerat erou, însă pe dinăuntru golit de orice însuflețire și ros fără milă de demoni lăuntrici. Povestea lui este una tragică și prea bine cunoscută în lumea brutală a militarilor. El își poartă povara ca pe o mantie pe care reușește, cu greu, să o dea jos când și când, lăsând în lumină un bărbat puternic, bun și capabil, a cărui dragoste pentru soție și fiică este imensă, însă, din păcate, insuficientă atunci când oamenii traumatizați precum el se pierd în tenebrele trecutului și a adicțiilor.

Cel de-al doilea pilot este tânăra și ambițioasa Ylva Nordahl, un personaj (parțial) inspirat din realitate, o eroină care dobândește numeroase calități fizice și mentale, o adevărată inspirație pe care am trecut-o în categoria personajelor feminine care merită atenția cititorilor. Ylva știe de la primele capitole cum să cucerească prin caracterul ei autentic, prin spiritul neînfricat, prin justețe și seriozitate. Supraviețuitoare a unei traume din copilărie, Ylva mai este bântuită de reminiscențele trecutului, însă, spre deosebire de colegul ei mai în vârstă, nu lasă această povară să o definească, ci luptă cu toate foțele, lucru pe care l-am apreciat enorm. Fata-lup, așa cum este supranumită, este la suprafață o femeie cutezătoare, care știe că doar prin perseverență și muncă poate izbândi în această lume dură, prea puțin corectă și încă dominată de masculi alfa, însă jovială, capabilă de a-și arăta sentimentele și extrem de umană și empatică. Scenele din pustiu, în care sunt nevoiți să înfrunte cele mai negre situații, scot în evidență capacitatea Ylvei de a face și imposibilul pentru a supraviețui, ea demonstrându-și nu doar pregătirea militară superioară, cât și bunătatea și empatia față de colegul ei.

De asemenea, personajele secundare – esențiale pentru cursul acțiunii, cum ar fi pilotul Iavn, Maiorul Ivana Hodrokovski și locotenentul Storm Bure, de la securitate cibernetică -, ridică ștacheta și reprezintă un alt punct forte al romanului de debut, căci construcția lor și interacțiunea dintre acestea sunt realizate cu măiestrie și competență.

“Oamenii erau ca niște găini fără cap: preferau să se ciupească unii pe alții până se omorau în loc să formeze un front unit împotriva vulpii care își făcuse cuib în coteț. Le ura pălăvrăgeala, bârfa, lăcomia, modul în care se flatau reciproc, ipocrizia și promptitudinea în a se ofensa, tot traficul și toată poluarea pe care le generau, tot hedonismul lor fără rost. Toate astea îi făceau slabi. Nicio formă de rațiune nu putea ajunge la găini odată ce creierul lor reptilian era activat.”

Mayday este un excelent roman de aventură, un thriller geopolitic și psihologic memorabil, care oferă o lectură de calitate.

Singurul defect al romanului? Este prea scurt ! Aș fi vrut să petrec mai mult timp alături de aceste personaje pe care am ajuns să le îndrăgesc, dar trebuie să recunosc că întreaga poveste este bine dozată în suspans și intensitate, iar finalul, care se încheie cu o promisiune incitantă, mă face optimistă la gândul că, în viitor, vom avea parte de o continuare.

Mayday poate fi găsit pe site-ul editurii Crime Scene Press. Mulțumesc echipei editurii pentru exemplarul oferit.