„Ceața îl împresoară. Începe să alerge mai repede peste copacii smulși din rădăcină și amestecul de ace de pin și cenușă putredă. Își ia avânt, se aruncă înainte. Inima îi bate tot mai asurzitor, amuțindu-i durerea și vocile din umbră care îl hăituiesc.

Dacă n-ar fi fost gaura care s-a deschis, i-a prins piciorul și l-a doborât la pământ, poate că ar fi putut să scape. Dar, când capul i se lovește de piatra acoperită de mușchi, corpul se destinde, ia formă de cruce și privirea i se întoarce înspre înăuntru.

Atunci îi aude apropiindu-se.

Moarte lupului, moarte lupului, moarte lupului...”

Cei care mă urmăresc știu foarte bine că am o afinitate pentru literatura nordică, în special pentru cea noir/polițistă, așadar nu puteam să trec cu vederea apariția unui nou roman de gen, mai ales când acesta are o descriere și o copertă pe măsură.

Maria Grund este o scriitoare suedeză debutantă care a oferit publicului cititor un roman promițător, extrem de întunecat și alert, începutul unei serii în care le vom cunoaște mai bine pe protagonistele Sanna și Eir, două figuri feminine puternice, misterioase și nonconformiste.

În ciuda faptului că romanul are sub 400 de pagini, acțiunea este alertă și totul se petrece foarte repede, povestea debutând cu găsirea trupului unei adolescente într-o carieră de calcar aflată pe o insulă din Marea Baltică. Fără niciun dubiu, este vorba despre o sinucidere, iar fata se numea Mia Askar. Foarte curând, un alt trup este găsit ciopârțit, de data aceasta al unei femei în vârstă, o anticară, iar soțul acesteia este dat dispărut. Deși la început evenimentele nu par a avea un numitor comun, din momentul în care Sanna și noua și mai tânăra ei colegă, Eir, încep să investigheze amănunțit, conexiunile nu încetează să apară- multe, sinistre și realmente șocante, dând startul unor  crime brutale fără precedent.

Ca orice roman noir care se respectă, pe lângă poveștile de viață și traumele victimelor și ale apropiaților acestora, avem  și un background psihologic al personajelor principale, de data aceasta două personaje feminine puternice în aparență, dar extrem de fragile în esență: Sanna și Eir, două caractere intense, extrem de diferite, care se ciocnesc din prima clipă în care se cunosc, dar care totuși, lăsând la o parte animozitățile născute din faptul că cele două nu se cunosc suficient de bine una pe cealaltă, având o lipsă de înțelegere mai profundă a evenimentelor marcante din viețile lor personale, evenimente ce au contribuit la șlefuirea caracterelor lor, reușesc să se monteze în tot acel haos sângeros și să descopere informații valoroase pentru anchetele desfășurate.

Una dintre cele mai vitale informații, care va constitui și punctul de plecare al poveștii, este desoperirea unei picturi în ulei aflată în casa anticarei ucise, pictură extrem de sugestivă, de o frumusețe macabră, cu atât mai mult cu cât se va descoperi că aceasta a fost executată după o imagine reală, personajele din pictură fiind copii care au un trecut comun traumatizant.

„La prima vedere, peste imagine odihnește un aer romantic. Șapte copii desculți stau pe un rând, într-o poiană cu flori de vară. Împrejurimile sunt pline de mister, aproape ca într-o poveste. Chipurile copiilor exprimă totuși altceva. Poartă toți măști de animale: un porc, un păun, un măgar, un câine, un ied,  vulpe și un lup.

Masca vulpii este cea la a cărei vedere  Sanna simte un nod în stomac. E neplăcut de detaliată și, la fel ca celelalte, pare să plângă. Ochii sunt adânci și conturați cu o linie groasă. Sanna se gândește la contrastul ciudat dintre chipurile animalelor, îmbătrânite și muncite, și trupurile atât de nevinovat de dolofane și trandafirii ale copiilor.”

Povestea imaginată de autoare este plină de simbolism și elemente religioase înrudite cu fanatismul, unul dintre subiecte fiind cel al simbolismului celor șapte păcate de moarte, interpretate în roman prin prisma copiilor portretizați macabru purtând cele șapte măști de animale. Printre celelalte subiecte abordate se numără abuzul fizic, psihic și sexual asupra minorilor, abandonul, pierderea celor dragi prin moarte, abuzul de pastile, răzbunarea.

Deși am citit cartea pe repede-nainte, nedorind să pierd nicio informație, trăind povestea la intensitate maximă, nu am reușit să mă atașez foarte mult de personaje, în special de Sanna și Eir, detaliu esential pentru mine, mai ales dacă ne referim la un volum care deschide o serie. Cu toate că povestea Sannei a fost puțin mai bine dezvoltată, Eir  a rămas momentan un mister, fiind un personaj extrem de calculat, misterios și deloc prietenos, însă îmi pun speranțele într-un viitor volum, pentru că fără doar și poate, seria are potențial și sunt nerăbdătoare să descopăr în profunzime povestea celor două femei angajate de partea binelui.

În încheiere, nu pot decât să recomand Păcat de moarte, unul dintre cele mai dark romane citite în ultima perioadă. Este alegerea perfectă pentru orice devorator de thrillere, căci autoarea știe cum să creeze o atomsferă sumbră și o poveste înfricoșătoare despre partea urâtă, demonică, a oamenilor.

Mulțumesc echipei Libris.ro pentru oportunitatea de a parcurge această carte. Pe Libris.ro găsiți titlurile preferate și multe alte surprize livrești.