De-a șoarecele și pisica este al unsprezecelea volum din seria thriller Helen Grace și unul dintre cele mai explozive din întreaga serie. Da, se prea poate să fi spus asta despre mai toate volumele, însă este doar un semn – un adevăr de necontestat - că autorul menține ștacheta cât mai ridicată și că prea puțini autori specializați în thrillere psihologice reușesc să scrie constant absolut impecabil și să pastreze timp de zece ani interesul cititorului, așa cum o face Arlidge. Iar pentru asta sunt extrem de recunoscătoare autorului, căci a oferit cititorilor o serie de excepție, cu un personaj principal remarcabil, o adevărată eroină a literaturii detectivistice, un model dintre cei care nu mai există și în viața reală, din păcate.

Căci este nebunesc să te gândești că ar putea exista, undeva în lumea asta mare, un inspector care măcar să se apropie cât de cât de ceea ce reprezintă Helen Grace în lumea ficțională a Southampton-ului imaginat de autor: o polțistă neînfricată, cu un admirabil simț al onoarei, extrem de loiala, care pune bunăstarea celor neajutorați mai presus de propria-i persoană, care este capabilă de sacrificiul suprem pentru a salva viețile celor din jur și pentru care legea și moralitatea sunt sfinte.

Da, este și impulsivă și puțin nesăbuită în nesfârșita ei goană contra-cronometru, în care trebuie să pună capăt violențelor, însă excesul ei de zel ia naștere din prea multă grijă față de cei aflați în pericol, și poate și dintr-o doză cam prea mare de autoafirmare, acel gen de dorință interioară de a controla ceea ce cu greu poate fi controlat – haosul și nedreptatea din univers. Psihologic vorbind, Helen este prototipul femeii extrem de capabile, însă mereu arsă pe dinăuntru de un foc interior care o face să creadă că trebuie mereu să depună mai multe eforturi pentru a salva lumea întreagă, pentru a se simți putrnică, pentru a conștientiza că ce face ea contează. Că nu este doar un robot pe pilot automat, că poate fi văzută și apreciată pentru cine este ea cu adevărat, atunci când își dezbracă uniforma..

Însă autorului pare că-i face plăcere să-i aducă creației sale cele mai nebunești provocări și să o poarte prin alt infern personal și profesional. Am citit cartea aceasta cu stupoare, cu inima în gât și mă tot întreb până unde își va purta autorul personajul, de pe ce culmi îl va mai arunca și câte vieți are de fapt Grace.

“Privind-o prin geam, Peters a fost din nou izbit de lipsa ei de remușcări, de ferocitatea ei, de concentrarea de care dădea dovadă. Pentru ea, nu exista cale de mijloc; nu exista decât moartea sau gloria. Alții ar fi considerat că e captivant – echipa ei o venera pe această războinică rănită în războaie -, dar pentru el mirosea a pericol, a amenințare iminentă. Pentru că un singur lucru nu putea fi negat. Fie că era vorba de viața ei personală, fie de cea profesională, atunci când pornea într-o direcție, când era deplin angajată, de obicei urma măcelul.”

Noaptea pare fără de sfârșit în Sothampton, mai ales când întunericul se aliază cu un suflet distrus și răzbunător, presărând violență și moarte printre localnici. Ucigașul din acest volum își lasă victimele ciopârțite, iar familiile îndurerate și șocate nu își explică ce i-a lovit. Timp de sute de pagini, crimele par să nu aibă niciun numitor comun, iar echipa condusă de Grace se lovește constant de nepotriviri și suspecți care mai de care mai abjecți, însă aceștia rămân doar la stadiul de suspecți – adevărata bestie este agilă, inteligentă și hotărâtă să își facă dreptate, în mintea sa traumatizată.

Un al doilea psihopat se ascunde cu agilitate în umbre, plănuind decăderea și moartea lui Helen, cea care i-a luat totul atunci când i-a descoperit jocurile criminale expuse în volumul anterior. Blythe este cel care a scăpat printre degete în volumul zece, iar acum este decis, în nebunia lui, să joace actul final. Iar pentru a-i dejuca planurile, Helen va trebui mai întâi să-i supraviețuiască, căci ea devine ținta, vânătorul care merge pe urmele criminalului care ucide în noapte devinde la rândul său vânatul unui om instabil psihic.

Decăderea ei este, din nou, extrem de dureroasă și de nedreaptă, căci pe lângă cei doi criminali psihopați, Helen va trebui să se confrunte cu trădarea șefului Secției de Investigații Criminale, care o vrea îngenunchiată și demisă, hărțuirea și mașinațiunile jurnalistei fără scrupule Garanita și, cireașa de pe tortul macabru – o moarte neașteptată și violentă, care îi face bucățele viața polițistei. Din fericire, deși în marea majoritate a timpului, Helen este un lup singuratic, cavaleria din poliție nu o lasă la greu, iar Charlie și ceilalți subordonați își vor uni forțele pentru a o ajuta pe cea care le-a câștigat respectul și încrederea. Iar asta face dintr-un volum sângeros, plin de violențe, traume și lupte, un volum în care dragostea, recunoștința și umanitatea răzbat și aduc lumină în întunericul plin de haos.

De-a șoarecele și pisica este o carte care se trăiește la intensitate, autorul construind scenarii puternice, care oferă cititorului o lectură profundă, spectaculoasă. Dacă sunteti fani ai seriei Helen Grace și nu ați citit acest volum, puneți-vă centurile de siguranță înainte de a deschide cartea, căci Arlidge v-a pregătit o lectură pe cinste !

Mulțumesc echipei librăriei Libris.ro pentru șansa de a parcurge acest roman ! Nu uitați că pe Libris.ro găsiți toate titurile voastre preferate și multe alte accesorii bookish încântătoare.