Maja Lunde este una dintre cele mai apreciate scriitoare din Norvegia, fiind extrem de cunoscută datorită romanelor sale de ficțiune în care tratează problemele aduse de schimbările climatice tot mai agresive din ultimii ani. Însă Maja este și o talentată scriitoare de cărți pentru copii, iar prin intermediul unei astfel de cărți am cunoscut-o și eu, titlul la care fac referire fiind Sora de zăpadă, o minunată carte ce beneficiază de ilustrațiile realizate de către Lisa Aisato, o foarte apreciată artistă norvegiană.

Recunosc, am dorit să citesc această carte din două motive: autorii nordici sunt preferații mei, indiferent de genul abordat, iar ilustrațiile absolut minunate m-au convins asupra deciziei de a savura în această perioadă, pentru prima oară după extrem de mulți ani (bye-bye, Grinch !), o carte cu tematică crăciunistică. Iar alegerea mea s-a dovedit a fi extrem de inspirată, din motive pe care am să le discut în cele ce urmează. Doresc să mai menționez și faptul că am citit cărticica dintr-o singură răsuflare, în seara de ajun, împreună cu o persoană dragă mie din comunitatea de cititori. Și a fost un buddy reading foarte frumos !

„Nu e oare Crăciunul atât de minunat, încât inima aproape îți sare din piept, iar capul aproape îți explodează?”

Deși o carte destinată copiilor, Sora de zăpadă poate fi citită la orice vârstă, cu atât mai mult cu cât are o mulțime de subiecte de aprofundat, subiecte sensibile și profunde. Aș merge chiar mai departe și aș recomanda cartea în primul rând adulților care vor să fie sau sunt părinți, cu precădere celor care au trecut prin anumite lucruri tragice și nu știu cum să gestioneze situația astfel încât să nu ajungă să își neglijeze emoțional copii.

Cartea este o adevărată încântare de la prima la ultima pagină, iar ilustrațiile ce însoțesc cititorul la fiecare filă au un impact și mai mare, căci pe măsură ce parcurgem povestea, imaginile redau cu acuratețe momentele cele mai importante ale istorisirii.

Încă de la început facem cunoștință cu Kristian, un băiețel de 11 ani pasionat de înot, ce poartă pe umeri o povară prea mare pentru un suflet atât de fraged și delicat, căruia destinul îi va rezerva o întâlnire ce-i va schimba în bine viața, chiar înainte de Crăciun, care a fost dintotdeauna perioada lui preferată din an. Însă Crăciunul acesta este diferit, căci evenimentul tragic petrecut în acel an a furat pe nesimțite bucuria lui Kristian și a părinților acestuia, familia sa fiind pusă la grea încercare. Iar peste acest gen de încercări greu se trece, mai corect spus nu se trece niciodată, însă este atât de nedrept pentru un copil să trăiască și să crească în umbra unei dureri atât de mari, și este datoria părinților să facă tot ce este posibil pentru ca copii lor să continue să trăiască cu adevărat, într-un mod liber, sănătos și frumos, și nu le fie retezate aripile chiar înainte de a învăța să zboare.

„Între cer și pământ există lucruri pe care nu le putem explica, chiar e un motiv de bucurie, nu-i așa?, faptul că lumea e plină de lucruri inexplicabile și fantastice, pe care nu le înțelegem, fiindcă din acest motiv viața merită trăită, Kristian.”

Cu o astfel de durere și împovărare, Kristian își face griji că în acest an, Crăciunul nu va mai fi ca înainte, iar sora lui mai mică și părinții lor nu vor mai fi capabili să se bucure împreună de cea mai frumoasă perioadă din an. Însă farmecul sărbătorilor nu este pe deplin pierdut, căci destinul i-o scoate în cale pe Hedvig, o zgâtie de copilă, extrovertită, inteligentă, ce luminează totul în jurul ei prin bucuria și setea de viață pe care le emană. Mereu cu vorbele la ea, foarte matură și înteleaptă pentru vârsta ei, debordând de energie și fermecătoare în inocența ei, Hedvig îi devine tovarășă de joacă lui Kristian, îi redă bucuria de a trăi și îl învață cele mai prețioase lucruri din lume: că viața trebuie trăită din tot sufletul, că trebuie să nu uităm să fim recunoscători pentru ce avem, în ciuda a ceea ce am pierdut, și că oamenii dragi nouă și familia au întâietate, de aceea trebuie să avem grijă unii de ceilalți, să ne bucurăm cu toții de timpul petrecut împreună și să nu lăsăm evenimentele mai puțin plăcute să ne acapareze și să ne influențeze modul în care trăim. Hedvig este spiritul Crăciunului, este o rază binecuvântată, este râs și joacă și copilărie, este speranță, este trecut, prezent și viitor. Hedvig oferă, atât celui mai nou prieten al ei, Kristian, cât și cititorului, nenumărate motive de bucurie.

„Spiritul Crăciunului e ca un sentiment moale, de pluș, care îți gâdilă degetele de la picioare și care îți face inima să bată puțintel mai repede, dar nu atât de repede încât să te deranjeze. Spiritul Crăciunului e genul acela de sentiment care te îmboldește să-ți deschizi larg brațele și sa îmbrățișezi pe cineva. Spiritul Crăciunului te face să cânți, să râzi și să ai noduri în gât. Toate deodată. Dacă spiritul Crăciunului ar avea o culoare, ar fi un galben cald, așa cred. Deși culoarea tipică a Crăciunului e roșu. Findcă spiritul Crăciunului aprinde în mine o lumină, exact ca o făclie.”

„Ador să împodobesc. Cred că și cel mai mic și mai ascuns colț din casă ar trebui să fie frumos de Crăciun, nu ești de acord? Prima regulă de Crăciun: niciodată nu e prea mult Crăciun. Până și debaralele trebuie decorate. Am un spiriduș pe care îl pun acolo și, când cineva deschide ușa să ia un lucru oarecare – o mătură, de exemplu -, nu uită nicio secundă că e perioada Crăciunului. Crăciunul e o perioadă atât de frumoasă, încât e important să nu uiți de el nici măcar o clipă.”

Povestea este una extrem de profundă, cu siguranță nu doar copii pot trage niște concluzii  de aici, aș îndrăzni să spun chiar că adulții ar avea cel mai mult de învățat din această cărticică, căci din păcate, tot mai des, ei sunt cei care uită să se bucure din tot sufletul de lucrurile în aparență simple, precum o fac copii, și se pierd pe ei înșiși și, din păcate, și pe cei dragi lor, în tumultoasa existență umană.

Pentru mine, cartea a fost minunată, în ciuda faptului că am intuit destul de repede misterul care planează asupra poveștii – căci da, cititorul are un mister de dezlegat, care este chiar esența întregii povești și pe care nu am cum să-l dezvălui. Este o poveste deopotrivă tristă și frumosă, subiectele atinse de autoare fiind pierderea și doliul, pierderea speranței și a puterii de a ne mai bucura de tot ceea ce ne oferă bun viața, dar și importanța familiei și a prietenilor, puterea iubirii necondiționate, frumusețea și inocența copiilor, bucuria de a împărtăși sărbătorile de Crăciun cu cei dragi nouă. Este o lecție de viață pentru copii, tineri, adulți și părinți musai de citit și recitit în orice perioadă a anului, fie că vorbim de sărbătorile de iarnă ori ba, căci ea ne ramintește care sunt lucrurile cu adevărat importante și de ce ar trebui să celebrăm viața cât mai des cu putință.

Mulțumesc oamenilor frumoși de la Libris.ro pentru oportunitatea de a citi această cărticică. Pe Libris.ro găsiți titurile preferate la doar un click distanță !