Recenzie: 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie de Elif Shafak

 





„Când bărbații o întrebau de ce insistă să-și scrie numele „Leila” și dacă prin asta încearcă să pară mai occidentală sau mai exotică, ea râdea și le răspundea că într-o zi fusese la bazar și dăduse „y”-ul din „yokkluk” (absență) pe „i”-ul din „imar” (fericire), atâta tot.”

 „Durerea e o rândunică. Într-o zi te trezești și crezi că a dispărut, însă doar a migrat în altă parte să-și încălzeasccă penele. Mai devreme sau mai târziu se întoarce și ți se cuibărește din nou în suflet.”

Ce se întâmplă cu noi după ce murim? Trupul rămâne o carcasă goală, îngropat în pământ sau incinerat, sau poate, în anumite circumstanțe, dăruit ofrandă mării, spre a completa frumusețea și unicitatea naturii încojurătoare. Însă ce se întâmplă cu sufletul nostru? Își poate el găsi pacea eternă? Dar mintea noastră? Se oprește brusc, in acelasi timp cu toate celelalte organe, din a mai produce gânduri? Și unde ajung toate aceste gânduri, cui le lăsăm, ni le mai poate afla cineva, dacă noi nu le mai putem reda prin cuvinte, dacă suntem absolut singuri în mintea noastră, în ultimele secunde din existența aceasta efemeră?

Pornind de la numeroasele cercetări științifice conform cărora creierul este capabil de o activitate persistentă timp de câteva minute de la moartea omului, cea mai mare perioadă de timp fiind de până la 10 minute și 38 de secunde, celebra scriitoare de origine turcă Elif Shafak brodează o poveste impresionantă despre viață, moarte și ce se află între aceste două stări.

Este prima carte scrisă de Elif Shafak pe care o citesc și o voi purta în suflet și în minte mulți ani de acum înainte. Prin scrierea de față, Elif m-a convins că este o scriitoare valoroasă și autentică, ce oferă cititorului o experiență ce se remarcă prin calitate, profunzime și o amplă viziune asupra vieții și umanității. Cu empatie și o foarte mare blândețe, Elif creează o poveste emoționantă și tulburătoare centrată pe bucuriile și amarăciunile vieții, destin și voințe, familie și prieteni, punând în antiteză toate aceste elemente și arătând cum viața, în nemărginita ei profunzime, țese soarta oamenilor, unindu-i, influențându-i și despărțindu-i prin ițe care sunt, de cele mai multe ori, invizibile, nimeni neștiind cu adevărat pe ce căi îi va umbla aceasta.

Încă din descreirea de pe copertă, aflăm cum Leila Tequila – o tânără prostituată- este omorâtă undeva la periferia Istanbulului și aruncată în spațiul destinat gunoaielor – o soartă cumplit de crudă, în ciuda opiniei unora, conform căreia o persoană cu o astfel de îndeletnicire, nu merită a fi deplânsă prea mult. Un mic detaliu oferit de autoare la finalul cărții informează cititorul cum, până în anii 1990, codul penal al Turciei stipula reducerea cu o treime a pedepsei violatorilor dacă se demonstra că victima era prostituată, pe motiv că violul nu are cum să agraveze starea fizică sau mentala a unei prostituate. O realitate absolut înfiorătoare !

„Într-o țară în care adesea se făcea dreptate mult prea târziu, dacă se mai făcea vreodată, mulți cetățeni căutau să se răzbune singuri, plătind durerea cu o durere și mai mare. Doi ochi pentru un ochi, o falcă pentru un dinte. Nu că infracțiunile ar fi fost premeditate – majoritatea erau comise total impulsiv. O privire percepută ca lascivă putea fi motiv de omor. Un cuvânt înțeles greșit putea servi drept pretext pntru vărsare de sânge. Instanbulul făcea crima mult mai ușoară, iar moartea și mai și.”

După ce inima și alte organe încetează să-i mai bată, Leila descoperă, cu stupoare, că mintea ei încă mai funcționează, chiar pe repede-nainte, rememorând episoade importante și oferind cititorilor tabloul complet al vieții ei și a persoanelor apropiate ei, în special al familiei care a traumatizat-o și al prietenilor ei – cinci la număr – care, la polul opus, i-au oferit iubire și siguranță.

Astfel, cititorul are ocazia de a cunoaște un personaj feminin impresionant, construit din lumini și umbre, bucurii și suferințe, iubire și cicatrici, solitudine și exuberanță. Fiind de mică înzestrată cu acea inteligență emoțională, cu profunzime și acea intuiție feminină denumită al șaselea simț, pe care, din păcate, multe femei ajung să o înăbușe, forțate de circumstanțe, dar mai ales de această societate defectă, lipsită de umanitate și crudă cu femeile, Leila este dureros de conștientă de lipsurile familiei sale și de nedreptățile unei societăți patriarhale, care pedepsește inteligența și dorințele femeilor, le înăbușă vocile și drepturile, le fură chiar și libertatea și sănătatea fizică și psihică. Traumatizată încă de la vârsta de 6 ani, Leila cunoaște ce înseamnă osânda, fiind pedepsită pentru păcatele adulților din familia ei. Supraviețuitoare din fire și cu o mare putere interioară, Leila fuge din micul oraș natal și se refugiază în grandiosul Istanbul – care, după cum imediat va afla, nu este chiar orașul libertății și păcii la care spera. După multe alte încercări și mâini necruțătoare din care trebuie să evadeze, Leila cunoaște ce înseamnă adevărata iubire prin intermediul a cinci persoane care apar în viața ei în acel fel straniu și minunat în care numai hazardul ne permite să intrăm în viețile altor oameni, să le cunoaștem cele mai profunde năzuințe și să ne putem vindeca cu ajutorul lor – și ele cu al nostru.

„Era o străină și, ca toți străinii, purta cu ea umbra unui altundeva.”

Relația dintre cele 6 personaje este una dintre cele mai umane și pline de însemnătate din câte am întâlnit în cărțile de ficțiune. Este dovada că, uneori, sângele apă se face, iar prietenii  pot deveni mai importanți decât familia de sânge. Ce au în comun aceste persoane atât de diferite, venite din colțuri îndepărtate ale lumii? Ura oamenilor – sunt neînțelese pentru că sunt diferite, sunt abuzate fără milă și  fiecare dintre ele a fost privată de libertate, fiind tratate cu mai puțină considerație decât un obiect. Împreună devin o forță, se alină și se ajută reciproc, își acceptă și respectă unii altora viețile și neajunsurile, toate acestea în timp ce se lovesc în continuare de forțe exterioare negative.

Pe lângă povestea Leilei si a prietenilor ei, Elif mai spune și o altă poveste, aceea a Istanbulului, acest oraș în continuă schimbare, care a suferit enorm și încă o mai face, pradă unor evenimente istorice marcante, ce au avut mereu consecințe negative asupra femeilor și copiilor, minorităților și refugiaților. Am apreciat enorm temele istorice și politico-sociale și am descoperit cum un autor memorabil, precum Shafak, poate îmbina aceste subiecte cu altele la fel de delicate, precum condiția femeii în societate, abuzurile sexuale și psihice, traumele în familiile patriarhale, furtul autonomiei și libertății persoanelor vulnerabile.

„Nalan avea senzația că religia – și puterea, și banii, și ideologia, și politica – acționa și ea ca o glugă. Toate superstițiile, profețiile și credințele îi împiedicau pe oameni să vadă, ținându-i sub control, dar în lăuntru le slăbeau în asemenea măsură încrederea în sine, încât acum se temeau de orice.”

Dacă exista un Dumnezeu în ceruri, probabil râdea cu lacrimi de o rasă capabilă să fabrice bombe atomice și să dezvolte inteligența artificială, dar care încă nu se simțea în largul ei pe subiectul propriei mortalități și nu era în stare să-și dea seama ce să facă cu morții ei. Ce jalnic era să încerci să împingi moartea la marginea vieții când ea se afla în chiar miezul lucrurilor.”

Întreaga poveste s-a simțit ca o gură proaspătă de aer, căci, deși răzbate multă suferință din poveștile personajelor, la final am rămas cu un sentiment acut de speranță – speranța că bunătate nu este pe deplin pierdută, că suferința poate fi transformată în bucurie, că soarta ne-o facem și cu mâna noastră și trebuie să fim atenți cum și lângă cine ne trăim cei mai frumoși ani din viață.

„10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie” este o carte memorabilă, ce își are propria voce și însemnătate într-o lume care, de multe ori, a dovedit că și-a pierdut verticalitatea, omenirea și empatia. Este o odă închinată stranietății vieții și certitudinii morții, într-o lume care a uitat să aprecieze ființele umane.

Recomand cartea tuturor celor care doresc o lectură memorabilă, emoționantă și inteligent scrisă. Mulțumesc prietenilor de la Libris.ro pentru exemplarul oferit spre recenzie. Pe Libris.ro găsiți cărțile scriitoarei Elif Shafak, atât în limba română, cât și în limba engleză.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu