Recenzie: „Mereu cu gândul la ea” de Jean-Baptiste Andrea
„Viața e un șir de alegeri pe care le-am face altfel dacă
ne-ar fi dat s-o luăm de la capăt.”
Nu refuz niciodată o carte de ficțiune istorică bine
scrisă și documentată, căci adevărul care se împletește cu ficțiunea oferă atât
de multe unui cititor avid după cunoaștere, încât acest gen literar este cu
ușurință iubit și apreciat de mai toți cititorii, indiferent de preferințele
ori vârstele acestora. Așadar, după ce m-am documentat puțin despre noua carte
a scritorului, scenaristului și regizorului francez Jean-Baptiste Andrea, „Mereu cu gândul la ea”, premiata în 2023 cu premiul Goncourt, nu am stat pe
gânduri și am adăugat titlul pe lista dorințelor, chiar în fața altor romane ce
își așteaptă nerăbdatoare rândul..
Deopotrivă ficțiune istorică, roman de dragoste și roman
dedicat iubitorilor artei, „Mereu cu gândul la ea” este o
lectură ambițioasă despre puterea prieteniei, ambiție și curaj, dragoste
obsesivă, faimă și putere, pericolele traversării unei perioade întunecate din
istoria Italiei dominate de fasciști.
Scriitura lui Andrea este concisă, ascuțită precum
loviturile unei dalte, fermecătoare și atractivă, iar cele peste 400 de pagini
ale romanului atestă capacitatea acestuia de a construi o poveste interesantă,
petrecută pe parcursul multor ani, începând cu primii ani ai copilăriei
personajului masculin principal – Mimo Vitaliani, pe numele său complet
Michelangelo (un nume predestinat), până la moartea acestuia.
Mimo este un personaj nonconformist, plin de
contradicții, creionat într-un mod cât se poate de realist și original: este un
copil născut într-o familie săracă, ajuns ucenic pentru un oportunist tăietor
în piatră în urma unui șir de evenimente nefavorabile - moartea tatălui, a
cărui pasiune pentru sculptură a moștenit-o, și părăsirea mamei, incapabilă de
a-l întreține singură. Odată ajuns în Italia, Mimo, prin trudă, sudoare și
sacrificii, ajunge să stăpânească la perfecție arta sculpturii, nu înainte de a
cunoaște ce înseamnă fățărnicia și nimicnicia oamenilor, de a îndura cele mai
înjositoare momente și de a afla ce preț trebuie să plătească pentru
recunoașterea talentului și a muncii sale.
Arta – sculptura – ocupă pentru Mimo un loc special în
suflet, îl înnobilează și îi deschide nenumărate oportuntăți, îi aduce
recunoaștere, bani și încredere, însă adevăratul moment ce îi definește pe
deplin existența și i-o modelează în nebănuite feluri este momentul în care
destinul i se intersectează cu membra unei famili extrem de influente și
puternice: Viola Orsini. Încă din primele interacțiuni, cei doi devin prieteni
apropiați, ajungând să se numească gemeni cosmici, termen inventat de
îndrăzneața Viola.
„Nu există Mimo Vitaliani fără Viola Orsini. Însă există
Viola Orsini fără să fie nevoie de nimeni altcineva.”
Exuberantă, ambițioasă și extrem de inteligentă, Viola
este un personaj aparte, remarcându-se prin ambiția ei de a își depăși soarta
de tânără femeie născută într-o familie privilegiată, destinată căsătoriei și
procreării. Este considerată vrăjitoare, ciudată din cauză legăturii pe care o
are cu o ursoaică salvată de la moarte și puțin imatură din cauza dorinței sale
de a studia și de a ajunge pilot. Inevitabil, prin firea-i excentrică și
nonconformistă, ajunge fie îndrăgită, fie arătată cu degetul. Sălbatică în
gândire și faptă, Viola atrage în urma ei un episod nefericit, care îi va
hotărî soarta și o va transforma într-o fire docilă, de nerecunoscut în fața
prietenului ei intim, Mimo, alături de care se avânta cu putere în cele mai
savuroase năzbâtii. Cu timpul, deși vor fi despărțiți pe perioade lungi, cei
doi își vor influența reciproc viețile, în special parcursul tânărului sculptor
luând avânt datorită, în parte, talentului său, dovedit mai întâi prin
intermediul unui cadou dăruit Violei de ziua acesteia, dar și influenței de
necontestat a familiei Orsini. Deopotrivă binecuvântare și blestem, familia
Orsini ajunge să influențeze parcursul micului Mimo până în momentul în care
cititorul îl găsește într-o abație, așteptându-și sfărșitul – acesta fiind, de
fapt, capitolul cu care autorul își începe cartea.
„Ab tenebris, ad lumina. Orsinii rămâneau fideli devizei
lor. Din întuneric, spre lumină.”
Astfel, pe fundalul mai multor episoade istorice reale,
precum Primul Război Mondial, preluarea puterii de către fasciști, decăderea
Italiei, se desfășoară o poveste de dragoste interzisă și complicată, dictată
de nesiguranțele epocii, diferențe de statut, războaie externe dar și
nesiguranțe și îngrădiri emoționale.
Deși am apreciat atât imaginația și talentul autorului, cât
și temele delicate abordate, mă așteptam la o mai mare profunzime, la personaje
de care să mă atașez și de care să îmi peste cu adevărat, la o lectură
memorabilă din toate punctele de vedere, căci este atât de apreciată și
recomandată. Câteva lucruri nu au funcționat pentru mine: nu puține au fost momentele în care m-am simțit
plictisită, de parcă autorul nu reușea deloc să îmi mențină atenția. Cel mai
mult m-a deranjat că nu am reușit să am o conexiune cu personajele. Cu excepția
Violei, care m-a intrigat și cu care am rezonat o mare parte din timp, toate
celelalte personaje nu m-au convins decât într-o foarte mică măsură, nereușind
să le înțeleg pe deplin. Mi-aș fi dorit ca din paginile acestei cărți atât de
promițătoare prin subiectele abordate să răzbată mai multă emoție și
profunzime. Uneori, am simțit că autorul nu stăpânește pe deplin arta
povestirii, redând povestea într-un mod destul de pasiv, chiar rece uneori. Cu
toate acestea, nu contest unicitatea poveștii ori scriitura reușită, ci doar
lipsa acelei emoții pure pe care am întrezărit-o doar în etapa incipientă a
cunoașterii celor doi protagoniști.
„Viola era demiurgul vieților noastre, le organiza după
bunul ei plac, cu un trosnet din degete sau cu un zâmbet.”
M-am bucurat că am avut ocazia de a parcurge acest roman
promițător și am să recomand cartea tuturor celor care sunt atrași de artă,
ficțiune istorică și romane de dragoste realist construite. Mulțumesc
prietenilor de la Libris.ro pentru oportunitatea de a împărtăși cu voi aceste
impresii. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o selecție
ofertantă de cărți în limba română și engleză.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu