„În viața reală, spre deosebire de cărțile de istorie, poveștile ne parvin nu în întregime, ci în fărâme și bucățele, episoade disparate și ecouri incomplete, o frază întreagă ici, un fragment colo, un indiciu ascuns printre ele. În viața, spre deosebire de cărți, trebuie să ne țesem poveștile din fire la fel de subțiri ca venele ce străbat aripile unui fluture.”

Anul acesta m-am îndrăgostit profund și iremediabil de scriitoarea de origine turcă Elif Shafak, care este una dintre cele mai puternice voci ale secolului, cărțile și prezența ei la diverse evenimente culturale și sociale fiind extrem de apreciate de publicul de pretutindeni.

Prima carte citită de la ea, „10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie”, a cărei recenzie o puteți citi aici, m-a emoționat peste măsură și m-a făcut să realizez ce scriitoare valoroasă este Shafak. Trei titluri mai târziu, datorită prietenilor de la Libris.ro, am avut șansa să pătrund în lumea unui alt roman semnat Shafak, „Insula copacilor dispăruți”, tradus destul de recent la editura Polirom.

Deopotrivă ficțiune istorică și poveste de dragoste, cartea urmărește destinul tragic al unui grec și al unei turcoaice, doi adolescenți care trăiesc o poveste plină de iubire, patimă, dar și suferință și deziluzii. Acțiunea cărții începe în anul 1974, anul invaziei turcești în Cipru, supranumită insula copacilor dispăruți – o insulă care este martora nenumăratelor conflicte istorice și a unor povești de viață pe cât de tragice, pe atât de captivante. Războiul și dragostea se întrepătrund sub diverse forme, până la contopire, cuprinzând întreaga natura, cu tot ce înseamnă ea. Aici nu doar oamenii își deapănă poveștile, ci și natura, o găselniță interesantă și inedită din partea autoarei fiind aceea de a reda o parte din acțiunea poveștii prin intermediul unui copac – mai exact, a unei smochinițe de aproape 90 de ani. Să citești o carte din perspectiva unui narator arboricol, dar care exprimă atât de multe sentimente și emoții intense, este o experiență deosebită. Shafak, o apărătoare ferventă atât a imigranților, cât și a naturii, a împletit povestea unui copac ale cărui rădăcini sunt smulse din locul natal cu cea a tinerilor îndrăgostiți, unindu-le destinele într-un mod unic și original, cum numai ea este capabilă să facă.

„Singurătatea e o invenție a oamenilor. Copacii nu se simt niciodată singuri. Oamenii cred că știu sigur unde se termină propria ființă și unde începe cea a altcuiva. Cu rădăcinile lor încurcate și prinse sub pământ, înlănțuite de cuperci și bacterii, copacii nu se leagănă cu asemenea iluzii. Pentru noi, totul se întrepătrunde.”

Am savurat capitolele redate din perspectiva Smochiniței, glasul suav al acestui copac, inteligența lui profundă. Am aflat mai multe detalii despre viața copacilor, cât de sublimă este ea, cât de puternice și importante sunt legăturile dintre diferitele specii de arbori, alte organisme și specia umană, cum se întrepătrunde totul, cât de binecuvântați suntem că putem coexista cu minunățiile naturii și cât de trist este că omenirea nu a știut niciodată cum să- i protejeze și sa-i aprecieze darurile oferite, semănând în schimb haos și distrugere.

De distrugere și schimbări negative au parte și cei doi tineri când războiul civil izbucnește, luând cu el toate momentele frumoase petrecute în taină în interiorul tavernei Smochinița fericită, locul în care dragostea, mâncarea, dansul și voia bună își făceau sălaș, umplând inimile mușteriilor de bucurie și speranță. Concomitent cu relația dintre Kostas și Defne se mai petrece încă o poveste de iubire, între două persoane interesante și deosebite – patronii tavernei, doi bărbați legați printr-o relație înduioșătoare, foarte profundă, însă tragică, prin natura ei clandestină.

„Poate ce se spune despre fericire e adevărat, la urma urmei: e molipsitoare. Într-o tavernă care se chema Smochinița fericită, cu un copac înflorit în mijloc, era greu să nu te simți plin de speranță.”

Acțiunea oscilează între trecut și prezent – o altă caracteristică interesantă a cărților lui Shafak, pe care personal o ador, căci conferă veridicitate, profunzime și o mare doză de mister, cititorul neputând să lase cartea jos pe măsură ce planurile temporale altrenează, iar povestea capătă substanță. Astfel, dacă trecutul ne oferă detalii despre cele două cupluri, prezentul ne-o aduce la cunoștință pe tânăra Ada, rodul iubirii dintre Kostas și Defne. Aceasta s-a născut și a crescut în Londra, departe de locurile natale ale părinților ei, și nu își cunoaște rădăcinile – este un copil dezrădăcinat, crescut fără informații despre strămoșii și rudele ei, care încerarcă din răsputeri să umple golurile lăsate de familia sa – iar paralela pe care o face autoarea cu micul smochin din curtea londoneză, la fel de dezrădăcinat ca și Ada, adus în bagaj de către tatăl fetei în momentul în care fuge din Cipru, este absolut superbă.

„Oamenii presupun că diferența dintre optimiști și pesimiști ține de personalitate. Dar eu cred că totul se reduce la o neputință de-a uita. Cu cât ești în stare să reții mai mult, cu atât șansele să fii optimist sunt mai slabe.”

În stilul caracteristic, plin de emoție, profunzime și lirism, autoarea creează încă o poveste deosebită despre iubire, identitate, importanța cunoașterii rădăcinilor noastre, fragilitatea vieții în contextul unui război iminent, puterea acceptării iubirii sub toate formele, importanța naturii înconjurătoare și a rolului sublim pe care aceasta o are în viețile noastre guvernate de haos și incertitudine, tragismul traumelor transgeneraționale și cum pot acestea să curme vieți și să distrugă generații întregi.

„La urma urmei, toți ne amintim din același motiv pentru care încercăm să uităm: ca să supraviețuim într-o lume care nici nu ne înțelege, nici nu ne prețuiește.”

Dacă sunteți în căutarea unei cărți care să vă ofere lecții de viață prețioase, recomand cu încredere cărțile autoarei Elif Shafak, căci sunt unice și valoroase în literatura contemporană.

Mulțumesc încă o dată prietenilor de la Libris.ro pentru acest exemplar. Pe Libris.ro găsiți titlurile lui Shafak atât în limba română, cât și în limba engleză.