Recenzie: Câteva nopți și încă una de Isidoros Zourgos

 




„Vila îl cheamă la ea. Zidurile ei roșii, treptele albe, grilajele de bronz, o copilă care dansează..toate acestea se prefac în vârtejuri. Drumul de piatră de sub picioarele lui îl știe, îi cunoaște mirosul mâinilor – cerneală și hârtie de la gazete – și parcă îl împinge să ajungă mai repede. Este vânzătorul de ziare Lefteris Zevgos, un val al marelui bulevard care se sparge și revine, o maree care pornește de la ulițele strâmte din Cartierul apusenilor și ajunge până la vila lui Allarini, în fiecare zi tot la fel: un reflux zgomotos care strigă titluri de gazete în cinci limbi, un val al străzii care vuiește cu vocea lui.”

Cea mai complexă carte de ficțiune istorică citită în ultima perioadă, Câteva nopți și încă una, de Isidoros Zourgos ,mi-a oferit o poveste de iubire ce transcede timpul, folosită drept pretext pentru istoria unui oraș măreț și pestriț prin amestecul său multicultural și multireligios: Salonicul. Mai exact, Salonicul anilor 1900, perioadă în care orașul grecesc se afla sub talpa Imperiului Otoman, grecii ocupând posturi mărunte, în timp ce diversele naționalități otomane și occidentale trăiau în belșug și armonie. Anul 1909 îl poziționează pe sultanul Abdul Hamid al II-lea în Salonic, în cartierul Exohes. Detronarea acestuia este prilej de zarvă în oraș, căci lumea se îndreaptă spre Vila Allatini cu dorința adâncă și speranța de a zări sau surprinde câte ceva din viața misterioasă a lui Abdul-Hamid și a familiei sale. Dar nu se vede nimic, oricât ar încerca să străbată cu privirea distanța și zidurlile vilei. Totul este învăluit într-un mister absolut.

Așadar, avem un personaj (odinioară) impunător, al cărui destin este frânt, ajungând să fie închis într-o vilă impunătoare, acest episod cu care începe cartea find pretextul unei impresionante povești de dragoste, ce transcede timpul și orice imaginație: cea dintre Lefteris Zevgos și Mirza, sau cei care, mai târziu, vor deveni Eugène Girdot și Jeni.

„Cine auzise vocea sultanului tremurând de emoție precum flacăra opaițului, cine ascultase foșnetul rochiei ei în timp ce dansa nu-și putea dori altceva decât să schimbe viața pentru totdeauna.”

Lefteris Zevgos este fiul unui grădinar, iar la vârsta de 11 ani ajunge la rândul lui grădinar, dar și vânzător de ziare. Cu o aprigă dorință de a-și depăși condiția nu tocmai fericită, micul ștrengar se infiltrează în interiorul vilei și devine martorul tăcut al nopților în care sultanul exilat deapănă povești din propria-i viață unei copile exuberante, Mirza, fiica unui turc sus-pus. Aceste nopți fermecătoare, cu iz de basm, dar și de adrenalina indusă de posibilitatea de a fi prins în flagrant delict, îl transformă pe micul Lefteris și îi modelează destinul în nenumărate moduri semnificative, pe care cititorul le va descoperi de-a lungul celor 500 de pagini.

M-am delectat cu farmecul de povestitor al autorului, care are capacitatea de a te transpune direct în poveste, în acea epocă și în acel cartier străbătut pe rând de liniște, farmec și tradiție, apoi de nesiguranțe, războiae și crime odioase. Acțiunea cărții, întinsă pe parcursul a 70 de ani, concentrează destinul unor personaje ce se pierd și se regăsesc de nenumărate ori, prinse în zbuciumul unor ani sufocați de schimbări continue și războiae brutale. Se știe că anii care trec peste oameni îi schimbă în diverse moduri, însă luptele lipsite de sens, logică, pervertesc crunt omul, aducându-l în stări și ipostaze greu de imaginat.

„Războiu-i ca marile camioane ce-nghit benzină cu vadra. Oamenii sunt comustibili pentru război.”

Destinul lui Lefteris Zevgos este despicat fir cu fir, pas cu pas. Autorul nu face doar radiografia unui oraș trecut prin ani de război, ocupații și alianțe neașteptate, ci și o succintă analiză a psihologiei umane, iar personajul principal masculin, Lefteris, este precum o sursă nesecată de inspirație, oferind autorului o pânză pe care să își desfășoare creatia, iar cititorului, nenumărate momente de reflecție referitoare la viață, liber arbitru, ambiție, putere și dragoste, moralitate, război, singurătate și moarte.

Am apreciat stilul de scriere complex și vizual al autorului, grandoarea subiectelor atinse și legătura incontestabilă dintre personaje, ale căror destine se împletesc și se desfac în felurite moduri semnificative. Cu toate acestea, nu am reușit să mă atașez de vreun personaj, deși aproape toate se remarcă prin ceva anume. Nu de puține ori mi-au părut a fi reci, îndeosebi Lefteris, care la început, în anii lui mici, este întruchipat drept razvrătit și ambițios, ceea ce îl ajută să își depășească condiția socială, însă mai apoi este măcinat de o continuă ambiție nesănătoasă și sete pentru putere, poziții și bani, conferindu-i o alură de om rece, calculat, de care nu te poți atinge și care nu a știut să lupte pentru dragoste, ci s-a lăsat orbit de putere și influențat de alte personaje.

La polul opus, personajul feminin principal, Mirza, cea de care se va îndrăgosti pentru eternitate un băiețel de 11 ani, ocupă mai puțin spațiu în poveste, spre dezamăgirea mea, căci este un personaj promițăor, despre care aș fi vrut să aflu mai multe. M-a impresionat modul în care ea se sacrifică de tânără pentru a-și salva omul iubit, suferind apoi o viață întreagă consecințele alegerilor personajelor masculine, care se impun neîncetat în viața ei. La fel de mult am rămas impresionată de îndârjirea pe care o arată câțiva ani mai târziu, când înfruntă forțe întunecate în speranța de a-și salva casa ce odinioară i-a fost cămin, casa situată în cartierul Exohes.

„Ceea ce rămâne în urmă nu sunt oamenii. Aceștia se consumă devreme, ca un coniac bun într-o noapte ploioasă.”

„În Exohes există un ceas care s-a oprit și așteaptă ca cineva să-l întoarcă.”

Dezvăluirile din capitolele finale m-au luat prin surprindere, căci după toate luptele petrecute, nu mă așteptam la o asemenea încheiere. O finalitate care nu este neapărat nici fericită, dar nici tragică. Doar este. Există într-un mod natural, după 70 de ani de tumult, supraviețuire, lupte brutale și destine frânte, ani zbuciumați, dar și speranțe, prietenii și relații complicate.

Recomand cartea celor care vor să cunoască o mică bucățică din istoria unui oraș greu încercat, celor care vor să redescopere cât de insignifiant, dar totodată măreț este destinul uman, dar și celor care iubesc ficțiunile istorice bine scrise.  

Mulțumesc prietenilor de la Libris.ro pentru că au făcut posibilă lectura acestui roman. Pe Libris.ro găsiți titlurile preferate la un clik distanță, atât în limba română, cât și în limba engleză.

 

 

 

 

 

Share this:

CONVERSATION

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu