Recenzie: „Adevărul și alte minciuni” de Sascha Arango
Oare care-i adevărul? Aceasta este întrebarea care-ți
vine prima dată în minte după ce dai cu ochii de titlul de pe coperta cărții,
întrebare ce persistă apoi pe tot parcursul lecturii. Și constați cu stupoare
că îți mai rămân de citit 3 pagini, și tot nu ești lămurit/ă pe deplin cu ceea
ce tocmai ai citit, căci autorului îi place atât de mult să se joace cu mintea
ta. De fapt, adevărul este chiar în fața ta, îl intuiești, îl știi chiar, dar
cu toate acestea ai impresia că ți-a scăpat ceva. Dar nu, acolo nu mai este
nimic altceva decât ceea ce ai aflat deja, și totuși ar mai fi ceva. Ceva mai
profund, mai sinistru, mai dark. Un adevăr nespus, relativ simplu, dar atât de
complicat în esență.
„În mine nu există niciun adevăr. Adevărul l-au mâncat
peștii, adevărul a ars în cuptor, adevărul s-a transformat în cenușă.”
El
e Henry Hayden. Autor celebru. Soț iubitor. Prieten generos. Ucigaș nemilos. Acestea sunt cuvintele de pe copertă, cuvinte simple
care spun totul. Care îți mărturisesc de la început că în această carte te vei
întâlni cu un personaj calculat, rece, înșelător, iar pe măsură ce înaintezi cu
lectura vei afla de asemenea că acesta se confruntă cu un trecut negru,
păstrează screte întunecate, duce o viață pe care nu și-o dorește neapărat
(decât ceea ce obține de pe urma ei, adică bani) și are o personalitate
borderline.
„Tăcerea este împotriva firii umane – așa începea Frank
Ellis. Era neîndoios un indiciu al biografiei sale ascunse.”
Povestea trimite cititorul într-o călătorie spre
profunzimea minții umane, sondând psihicul omului și cele mai sumbre tulburări
cu care acesta se poate confrunta, tulburări apărute ca reacție în urma unor
episoade sensibile și degradante din punct de vedere psihic din trecut. Nimic
nu este mai primejdios decât un om labil psihic, fragil dar în același timp extrem de puternic și
calculat. Cu acet gen de persoană ne putem confrunta oricând oricare dintre
noi, fără a bănui ce se ascunde în spatele fațadei atent construite, fără a
ghici că pașii ne sunt îndreptați, involuntar, către cărări și drumuri
lăturalnice, întunecoase, drumuri care duc spre locuri nebănuite, spre finaluri
neașteptate, îndepărtându-ne tot mai mult de adevăr.
Henry este un celebru autor de romane polițiste, este
însurat, deține o avere frumușică din vânzările cărților ajunse bestseller,
este admirat de toată lumea și râvnit de multe femei. Mai este și un prieten de
nădejde și un amant generos. Da, amant, iubita lui fiind chiar editorul
editurii care îi publică cărțile. Nimic nemaiauzit sau nemaivăzut până aici,
nu? Dureros și trist, ce poate fi mai dureros decât să afli că persoana pe care
o iubești te înșală, și ce femeie ar putea trăi cu această trădare în suflet?
Însă Martha, soția lui, nu este o femeie oarecare. În realitate, ea este de
fapt autoarea romanelor publicate sub numele soțului ei. De ce această șaradă?
Ce se ascunde în spatele acestei minciuni? La toate aceste nescunoscute se mai
adaugă una: ce va face Henry după ce va afla că amanta lui a rămas însărcinată?
Masca pe care o poartă zi și noapte amenință să îi fie dată jos și atunci ce se
va întâmpla cu persoanele care îi vor sta în cale?
„Martha îl avertizase că succesul este doar o umbră care
se mută odată cu poziția soarelui. La un moment dat, se temea Henry, soarele va
apune și lumea va constata că eu nu exist.”
„Ca paznic al tainei tale nu-ți esre îngăduit să fii
vreodată imprudent, așa își începuse Martha primul capitol din Deosebita
gravitate a vinovăției, ...nu-ți este îngăduit să te confesezi cuiva și să uiți
vreodată. Sigur se referise la el. La cine altcineva?”
Toate aceste fapte prezentate pe scurt în descrierea
cărții devin certitudini pe măsură ce lectura înaintează, așa cum v-am obișnuit
nu dau spoilere. Însă incertitudinile sunt nenumărate, iar deciziile luate în
pripă duc la catastrofe în lanț. Cine va supraviețui acestor secrete perfide și
cine va sfârși prins în mrejele destinului întunecat?
„Ca redactor înveți să faci distincție între om și opera
sa. Personalitatea, nu persoana se reflectă în opera artistului.”
Autorul are un scris atractiv, concis și alert, cuvintele
curg de la sine, fluent, uimitor de natural, lăsând impresia că pentru SaschaArango scrierea cărții a fost o joacă de copil, ceva care a venit de la
sine, dinăuntrul său, așa cum este și pentru Martha, adevărata autoare a
cărților. Însă sub aparenta lejeritate se ascunde o poveste încâlcită și
surprinzătoare.
„Fiecare frază e o fortăreață.”
Deși ideea cărții mi-a plăcut foarte mult, modalitatea de
expunere a poveștii nu a fost tocmai de
nota 10, iar personajele mi-ar fi plăcut să fie mai bine dezvoltate. Tensiunea
și suspansul specifice thrillerelor au fost prezente, însă s-ar fi putut regăsi
la cote mult mai înalte, din punctul meu de vedere.
Mulțumesc librăriei online Libris pentru exemplarul
oferit spre recenzare. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o mare varietate de
cărți la prețuri avantajoase.
Am mai auzit de această carte, dar niciodată nu am fost tentată să aflu mai multe despre ea. Până acum nici nu știam despre ce este vorba sau ce gen abordeaza autorul (sau autoarea, nici aici nu-s lămurita😂)
RăspundețiȘtergereCred că o să trec și eu romanul pe wishlist, deși probabil nu-l voi citi foarte curând :))
Felicitări pentru recenzie!❤️
Multumesc pentru comentariu :* Este autor, un autor german, mai exact. Imi place foarte mult cum scrie - lejer, concis, direct. Cartea se citeste foarte repede si te tine in suspans pe tot parcursul lecturii :)
ȘtergereMultumesc de recomandare! Chiar imi place cum suna :) . Pare interesanta.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita, Mirela ! :* Iti recomand cartea, cred ca va fi pe gustul tau :)
Ștergere