Recenzie: „Adevărul și alte minciuni” de Sascha Arango





Oare care-i adevărul? Aceasta este întrebarea care-ți vine prima dată în minte după ce dai cu ochii de titlul de pe coperta cărții, întrebare ce persistă apoi pe tot parcursul lecturii. Și constați cu stupoare că îți mai rămân de citit 3 pagini, și tot nu ești lămurit/ă pe deplin cu ceea ce tocmai ai citit, căci autorului îi place atât de mult să se joace cu mintea ta. De fapt, adevărul este chiar în fața ta, îl intuiești, îl știi chiar, dar cu toate acestea ai impresia că ți-a scăpat ceva. Dar nu, acolo nu mai este nimic altceva decât ceea ce ai aflat deja, și totuși ar mai fi ceva. Ceva mai profund, mai sinistru, mai dark. Un adevăr nespus, relativ simplu, dar atât de complicat în esență.

„În mine nu există niciun adevăr. Adevărul l-au mâncat peștii, adevărul a ars în cuptor, adevărul s-a transformat în cenușă.”

El e Henry Hayden. Autor celebru. Soț iubitor. Prieten generos. Ucigaș nemilos. Acestea sunt cuvintele de pe copertă, cuvinte simple care spun totul. Care îți mărturisesc de la început că în această carte te vei întâlni cu un personaj calculat, rece, înșelător, iar pe măsură ce înaintezi cu lectura vei afla de asemenea că acesta se confruntă cu un trecut negru, păstrează screte întunecate, duce o viață pe care nu și-o dorește neapărat (decât ceea ce obține de pe urma ei, adică bani) și are o personalitate borderline.

„Tăcerea este împotriva firii umane – așa începea Frank Ellis. Era neîndoios un indiciu al biografiei sale ascunse.”

Povestea trimite cititorul într-o călătorie spre profunzimea minții umane, sondând psihicul omului și cele mai sumbre tulburări cu care acesta se poate confrunta, tulburări apărute ca reacție în urma unor episoade sensibile și degradante din punct de vedere psihic din trecut. Nimic nu este mai primejdios decât un om labil psihic, fragil dar în același timp extrem de puternic și calculat. Cu acet gen de persoană ne putem confrunta oricând oricare dintre noi, fără a bănui ce se ascunde în spatele fațadei atent construite, fără a ghici că pașii ne sunt îndreptați, involuntar, către cărări și drumuri lăturalnice, întunecoase, drumuri care duc spre locuri nebănuite, spre finaluri neașteptate, îndepărtându-ne tot mai mult de adevăr.

Henry este un celebru autor de romane polițiste, este însurat, deține o avere frumușică din vânzările cărților ajunse bestseller, este admirat de toată lumea și râvnit de multe femei. Mai este și un prieten de nădejde și un amant generos. Da, amant, iubita lui fiind chiar editorul editurii care îi publică cărțile. Nimic nemaiauzit sau nemaivăzut până aici, nu? Dureros și trist, ce poate fi mai dureros decât să afli că persoana pe care o iubești te înșală, și ce femeie ar putea trăi cu această trădare în suflet? Însă Martha, soția lui, nu este o femeie oarecare. În realitate, ea este de fapt autoarea romanelor publicate sub numele soțului ei. De ce această șaradă? Ce se ascunde în spatele acestei minciuni? La toate aceste nescunoscute se mai adaugă una: ce va face Henry după ce va afla că amanta lui a rămas însărcinată? Masca pe care o poartă zi și noapte amenință să îi fie dată jos și atunci ce se va întâmpla cu persoanele care îi vor sta în cale?

„Martha îl avertizase că succesul este doar o umbră care se mută odată cu poziția soarelui. La un moment dat, se temea Henry, soarele va apune și lumea va constata că eu nu exist.”

„Ca paznic al tainei tale nu-ți esre îngăduit să fii vreodată imprudent, așa își începuse Martha primul capitol din Deosebita gravitate a vinovăției, ...nu-ți este îngăduit să te confesezi cuiva și să uiți vreodată. Sigur se referise la el. La cine altcineva?”

Toate aceste fapte prezentate pe scurt în descrierea cărții devin certitudini pe măsură ce lectura înaintează, așa cum v-am obișnuit nu dau spoilere. Însă incertitudinile sunt nenumărate, iar deciziile luate în pripă duc la catastrofe în lanț. Cine va supraviețui acestor secrete perfide și cine va sfârși prins în mrejele destinului întunecat?



„Ca redactor înveți să faci distincție între om și opera sa. Personalitatea, nu persoana se reflectă în opera artistului.”

Autorul are un scris atractiv, concis și alert, cuvintele curg de la sine, fluent, uimitor de natural, lăsând impresia că pentru SaschaArango scrierea cărții a fost o joacă de copil, ceva care a venit de la sine, dinăuntrul său, așa cum este și pentru Martha, adevărata autoare a cărților. Însă sub aparenta lejeritate se ascunde o poveste încâlcită și surprinzătoare.

„Fiecare frază e o fortăreață.”

Deși ideea cărții mi-a plăcut foarte mult, modalitatea de expunere  a poveștii nu a fost tocmai de nota 10, iar personajele mi-ar fi plăcut să fie mai bine dezvoltate. Tensiunea și suspansul specifice thrillerelor au fost prezente, însă s-ar fi putut regăsi la cote mult mai înalte, din punctul meu de vedere.


Mulțumesc librăriei online Libris pentru exemplarul oferit spre recenzare. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți o mare varietate de cărți la prețuri avantajoase. 

Share this:

CONVERSATION

4 comentarii:

  1. Am mai auzit de această carte, dar niciodată nu am fost tentată să aflu mai multe despre ea. Până acum nici nu știam despre ce este vorba sau ce gen abordeaza autorul (sau autoarea, nici aici nu-s lămurita😂)
    Cred că o să trec și eu romanul pe wishlist, deși probabil nu-l voi citi foarte curând :))
    Felicitări pentru recenzie!❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu :* Este autor, un autor german, mai exact. Imi place foarte mult cum scrie - lejer, concis, direct. Cartea se citeste foarte repede si te tine in suspans pe tot parcursul lecturii :)

      Ștergere
  2. Multumesc de recomandare! Chiar imi place cum suna :) . Pare interesanta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru vizita, Mirela ! :* Iti recomand cartea, cred ca va fi pe gustul tau :)

      Ștergere