la august 06, 2018

Recenzie: Ascensiunea de Rebecca Ross

august 06, 2018 2 Comments Edit

„Sunt distrusă, cu inima frântă și trădătoare, sunt sfâșiată în două.”

Pentru un cititor înrăit, o carte reprezintă mai mult decât o simplă lectură. Pentru un cititor înrăit, un autor poate deveni una dintre cele mai apreciate persoane, iar lumea creată de acesta, un tărâm magic, plin de nenumărate posibilități, o adevărată evadare din cotidian, o poartă magică care are puterea de a-l transpune pe cititor într-o lume feerică, tentantă, sublimă. Un autor bun are capacitatea de a transforma cuvintele în posibilități, creația lui devenind o adevărată desfătare pentru acel cititor veșnic aflat în căutarea cunoașterii, însetat și dornic de aventură. Iar aventurile literare sunt extrem de ofertante și tentante, ușor de obținut și greu de ales – mii de cărți interesante, care îți promit o călătorie impresionantă dacă te vei încumeta să le deschizi și să le treci pragul, să le iei în mâini și să le accepți provocarea, să le admiri copertele și să te scufunzi la propriu în cuvintele atent așezate în pagini.

Rebecca Ross este una dintre noile scriitoare de fantasy care s-a alăturat de curând celorlalte mii de nume de autori. Ce are ea de oferit cititorilor de pretutindeni? Cu ce se deosebește scrierea ei de a altora și ce te poate face pe tine, cititorule în căutarea lecturii perfecte, să dai o șansă lumii create de ea? După ce am citit această minunată carte, aș putea spune așa: coperta, stilul de scriere și profunzimea poveștii.

De ce am început cu coperta? Din motive evidente, cred eu, căci este absolut sublimă. Perfectă. Iar după ce am aflat povestea, pot spune că este și extrem de sugestivă, imaginea fetei îmbrăcate într-o mantie albastră strălucitoare și care se află într-o pădure plină de luminițe redând cu acuratețe imaginea eroinei principale, iar minunatele detalii aflate în lateralul copertei și pe spatele acesteia încadrează perfect acest tablou feeric.

Lăsând la o parte coperta, care nu poate decât să atragă prin simplitate, rafinament și complexitate, care da, m-a fermecat de prima oară ce am văzut-o și care m-a făcut să adaug cartea pe lista mea extrem de lungă de cărți pe care mi le doresc în bibliotecă, alegând-o în detrimentul altora, stilul de scriere al autoarei, atât de melodios și de elegant, farmecă efectiv cititorul și îl transpune pe nesimțite în lumea creată, nelăsându-l să mai scape din înlănțuirea fermecată a cuvintelor decât în momentul în care și ultimele fraze vor fi parcurse, anunțând cu regret finalul primului volum. Profunzimea cu care această autoare scrie are darul de a te înrobi și de a te converti în sclavul acestei povești pe veci. Poate credeți că folosesc niște cuvinte prea mari, că este imposibil ca o carte să trezească asemenea sentimente, că te poți atașa atât de mult de o poveste….Ei bine, credeți-mă că aceste cuvinte sunt prea simple și încerc din greu să le caut pe cele potrivite să exprime cât de mult mi-a plăcut cartea și cât de mult vreau ca și voi să descoperiți cuvintele magice despre care vă vorbesc.

Poate n-ați înțeles nimic din ce am spus eu aici. Poate credeți că bat câmpii. Este frumos, dar greu de vorbit despre o carte care atinge perfecțiunea. Ascensiunea a fost o frumoasă tentație pentru mine, atât la început, când nu-i cunoșteam decât coperta, cât și pe parcursul întregii lecturi, când nu mă mai săturam să sorb fiecare cuvânt așternut cu atâta pricepere și imaginație de către autoare.

Mai presus de toate, mi-a plăcut de eroină. Brienna este o doar copila la începutul romanului, dar care pe parcurs se transformă într-o tânără curajoasă și inteligentă, capabilă să mute munții din loc pentru a face loc pasiunii, dreptății și loialității, alungând trădarea, minciunile și rescumpărând greșelile și faptele abjecte ale strămoșilor săi și ale unor persoane care au trait cu mii de ani în urmă, dar care au dezlănțuit răul pe pământ, rău ce sălășluiește și în prezentul eroinei.

Brienna este orfană de mama și părăsită de tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată, fiind un copil din flori. În momentul în care împlinește zece ani, bunicul din partea mamei o duce la o prestigioasă și atipică școală, Casa Magnalia, acolo unde ardenele (adică ucenicele) studiază una dintre cele cinci pasiuni – artele plastice, muzica, arta dramatică, înțelepciunea sau cunoașterea sub riguroasa îndrumare a unui arial (adică profesor), urmând ca după șapte ani întregi de studiu, muncă și perseverență, ucenica să devină maestră a pasiunii îmbrățișate, primindu-și mantia și fiind aptă de a încheia o colaborare – colaborare ce îi va aduce un protector, un om care la rândul său este maestru în respectiva pasiune, un om care va deveni sfătuitorul și protectorul fetei, un om care o va modela mai departe și îi va desăvârși pasiunea.

“Pasiunea este împărțită în cinci inimi, am început. Pasiunea înseamnă artele plastice, muzică, artă dramatică, înțelepciune și cunoaștere. Pasiunea este devoțiune necondiționată, este fervoare și agonie, este cumpătare și ardoare. Nu cunoaște margini și poate aparține unui bărbat sau unei femei, indiferent de clasa din care fac parte sau de statutul lor, indiferent care le este moștenirea. Pasiunea devine una cu bărbatul sau cu femeia, tot așa cum bărbatul sau femeia devin una cu pasiunea. Este o aducere la desăvârșire a priceperii și a trupului, un simbol al devotamentului, evlaviei și faptelor unui om.”

Primele pagini ne dezvăluie o Brienna nesigură pe ea și pe propriile-i dorințe, care nu este capabilă să-i demonstreze Văduvei (directoarea școlii, a cărui nume vine de la văduva unui nobil sau a unui rege, regina mama, etc), arialilor ori celorlalte ardene că este atrasă de una dintre cele cinci pasiuni. Talentele necesare stăpânirii unei pasiuni sunt prcatic inexistente, însă, în mod straniu, Brienna este acceptată în școală, în urma unei discuții misterioase purtate între bunicul ei și Văduvă, discuție ce aduce în prim plan și numele tatălui Briennei, nume care îi este total necunoscut atât fetei, cât și cititorului.

Șapte ani mai tâziu, în apropierea absolvirii, viața Briennei se schimbă radical. Nestăpânind complet pasiunea cunoașterii, una dintre cele mai complexe și dificile dintre cele cinci pasiuni, singura care îi mai rămăsese la dispoziție tinerei, după patru ani încununați de eșec, în care a încercat să învețe celelalte patru pasiuni, dedicând doar trei cunoașterii și nefiind capabilă să își obțină un protector, Brienna se vede nevoită să părăsească școala în secret pentru a urma o cale cu totul și cu totul stranie și neprevăzută, dar care reprezintă chemarea și destinul tinerei fete.

Copleșită de așa numitele viziuni strămoșești – frânturi de imagini din trecutul strămoșilor ei -, care aduc cu ele nu doar perspectiva unui trecut sângeros, ci și posibilitatea trăirii pe deplin a acestor viziuni, întrucât Brienna trăiește aievea cele mai importante momente care s-au petrecut acum mii de ani, definitorii pentru prezentul nesigur al tărâmurilor Maevana și Valenia, Brienna fiind atât o fiică maevană, cât și valeniană, prin descendența părinților săi.

Îndepărtată de circumstanțe de sub acoperișul Casei Magnalia și de siguranța ce acesta i-o oferea, Brienna este nevoită să ia propriile decizii în privnța soartei celor două tărâmuri, căci puterea ei de a retrăi trecutul strămoșilor săi îi conferă posibilitatea de a salva Maevana, tărâmul de la miazănoapte, odinioară ținutul clanurilor războinice, de la destinul crud pe care acest tărâm magic l-a îndurat în ultimele secole, de când ultima regină de drept a fost alungată și trădată, tronul fiind ocupat de Lannon, un rege uzurpator și susținut de case nobiliare alcătuite din familii ambițioase și crude, precum casa nobiliară Allenach, în frunte cu lordul Brendan Allenach.

„În adâncul sufletului, doream să-l văd detronat pe regele Lannon și să văd cum o regină se ridică din cenușa lui. Toate aceste dorințe puteau primi răspuns, una câte una, dacă aveam să fiu îndeajuns de curajoasă, încât să aleg această cale.”

Astfel Brienna, ghidată de viziunile care-i destăinuie secrete neștiute și îngropate odată cu purtătorii lor – strămoșii ei -, pornește pe urmele unei misterioase nestemate numite Piatra Înserării și a unei legi scrise de însăși prima regină a Maevanei, lege numită Codicele reginei, prin care se recunoștea doar dreptul urmașei reginei îndrituite de a urca la tron și a redeștepta la viață magia, căci cei din clanul Kavanagh, una dintre cele paisprezece familii nobiliare din Maevana și cei din care se trage regina, au magia în sânge și se trag din dragoni. Doar prin regăsirea nestematei și a codicelui Brienna, împreună cu lorzii trădați în urmă cu douăzeci și cinci de ani și ceea ce a mai rămas din familiile lor, pot readuce pacea în Maevana, prin detronarea regelui uzurpator Lannon și a nobilului Allenach.

Secrete ascunse de mii de ani ies la suprafață și comploturi se urzesc la ceas de noapte, atunci când inimile trădătoare și răzbunătoare se reunesc pentru a decide soarta unui tărâm care în urmă cu mai multe decenii a fost stropit cu sânge nevinovat, sânge ce își cere răzbunarea negreșit.

“Legendele spun că pâcla ar fi fost adusă în Maevana prin magie, de către reginele din neamul Kavanagh. Era ca o mantie protectoare pentru ținutul din miazănoapte și numai cei mai nebuni și cei mai viteji dintre bărbați au navigat vreodată prin ea. Aceste legende încă mai păreau adevărate. Magia era doar adormită, e drept, însă imediat ce s-a risipit, binevoitoare, ceața subțire din Valenia, pâcla maevană s-a năpustit asupra noastră ca o haită de lupi albi, mârâind, urlând șuierător pe măsură ce corabia se apropia de portul regal din Lyonesse.”

Brienna nu este singurul personaj de care vă veți îndrăgosti. Acest prim volum antrenant aduce în prim plan personaje mărețe, credibile și îndrăznețe, cu firi puternice, atent șlefuite în timp. Cartier Evariste, arialul de la Casa Magnalia, cel care cu răbdare și inteligență îi poartă Briennei primii pași în tainele pasiunii cunoașterii, este un personaj cheie al acestei povești. Extrem de sever, dar și îngăduitor cu tânăra ucenică, Cartier face tot posibilul pentru a o pregăti cât mai bine pe această copilă lovită de soartă și care nu își găsește drumul spre una dintre cele cinci pasiuni, și pe bună dreptate, căci menirea sa este alta. Simțindu-se întotdeauna diferită față de celelalte ardene, pe care ajunge să le iubească ca pe niște surori, Brienna își găsește alinarea în lecțiile și poveștile istorice depănate cu drag și pasiune de către Cartier, profesorul pe care ajunge să îl prețuiască mai mult decât ar fi cazul, între cei doi dezvoltându-se o relație mai profundă chiar și decât pasiunea pe care cei doi o împart, pasiunea cunoașterii.

“Părul lui blond a strălucit în lumina focului în timp ce a făcut mișcarea aceea plină de grație. Însă, în spatele politeții și pasiunii, se ascundea o fire călită precum oțelul și dură ca un vânt rece.”

Cartier este o enigma ce se destăinuie pas cu pas, capitol cu capitol, autoarea nelăsând foarte mult la suprafață, lucru care m-a întristat, deoarece mi-aș fi dorit să descopăr mai mult din ceea ce are de oferit acest personaj complex. Acesta este însoțit de o permanentă aură de mister; este calculat și cumpătat, inteligent și atrăgător, rece dar și blajin. Deși, după părerea mea, a fost pus, într-o oarecare măsură, într-un con de umbră, în spatele Briennei, Cartier merita o prezentare mult mai detaliată. Tripla lui identitate, trecutul său dureros și prezentul incert, toate greutățile și cunoștințele pe care a fost nevoit să le tăinuiască – deoarece rămăsese singur, condamnat să se ascundă și doar să spere că într-o zi se va face dreptate – toate aceste informații și știind că e cine e, m-au făcut să îmi doresc să citesc mai multe despre acest personaj care mi-a intrat cu ușurință la suflet. Sper ca acest lucru să fie posibil în următorul volum, căci nu doar Brienna își mertă statutul de eroină principală.

Alte personaje enigmatice și care au un rol definitoriu în redobândirea tronului Maevanei sunt Jourdain - un luptător ce nu cunoaște frica, aprig și însetat de justiție și de răzbunare, fiul acestuia, care a crescut fiind nevoit să se ascundă, într-o permanentă teamă și stare de alertă, Ysolde – o tânără curajoasă și inteligentă, care vrea să facă dreptate mai presus de orice, care respectă numele și amintirea reginei și care jură să apere Maevana cu prețul vieții ei.

În lumea lor, jumătățile de măsură nu-și au rostul. În lumea lor, atât dreptatea, cât și răzbunarea sunt primordiale. Răzbunarea unui tată care și-a văzut soția și fiica ucise cu sânge rece. Răzbunarea unei fiice care nu a cunoscut decât lăcomia și răutatea tatălui ei. Răzbunarea unui fiu care și-a pierdut familia, casa și renumele. Dar nu și onoarea și noblețea. Răzbunarea unei fiice care și-a pierdut mama și sora. Țara și pământul. Copilăria și dreptul de a crește liberă.

Răzbunarea unei regine care vrea să-și revendice ceea ce îi aparține de drept – tronul și respectul poporului ei, dar, mai presus de toate, care va ști cum să (re)instaureze dreptatea într-o lume guvernată de regi fățarnici, falși și ucigași.

“El a ales trădarea. Ea alege răzbunarea.”

Cu toate că de la un anumit punct, acțiunea devine previziblă și mi-am dat seama cu ușurință de adevărata identitate a anumitor personaje, nu pot să scad acestei povești nici măcar un punct, deoarece mi-a oferit o călătorie fantasy palpitantă, unică. Sper din tot sufletul ca următorul volum să abunde în răsturnări de situație, căci sfârșitul acestuia a fost prea „cuminte” pentru gustul meu. Aș fi putut jura că povestea s-a terminat aici, dacă nu știam de continuarea anunțată de autoare. Pentru un volum de debut, Rebecca Ross merită toate laudele, dar mă va dezamăgi crunt dacă următorul volum nu va fi mai bun decât acesta – sper la o continuare mai antrenantă, breathless, la mai multe intrigi politice, la mai mult Cartier și la o poveste Brienna-Cartier lipsită de clișee, imprevizibilă.

Ascensiunea este un volum răvășitor, adictiv, obsedant, care își merită locul de cinste în biblioteca oricărui iubitor de fantasy și young adult. Intrigi de curte, răzbunare și justiție, iubire și magie, regi și regine prinse în bătălii acerbe, intrigi politice și trecuturi presărate cu sânge. O carte cu personaje curajoase, pentru cei mai curajoși și curioși cititori ! J

Mulțumesc din suflet editurii Corint/Leda Edge pentru minunatul volum oferit spre recenzie.

Recenzie: Ascensiunea de Rebecca Ross

Share this:

CONVERSATION

2 comentarii: