Recenzie: Societatea trandafirului de Marie Lu
„Cândva, când nu voi mai fi decât pulbere și vânt, ce
poveste se va spune, oare, despre mine? Poate că A fost odată ca niciodată o
fată care avea un tată, un prinț care o iubea nespus și un grup de prieteni
uniți în Societatea Pumnalului. Apoi, au trădat-o cu toții, iar ea i-a nimicit
până la unul..”
Este puternică și luptă până la ultima răsuflare. Este
șireată, atacă atunci când te aștepți mai puțin. Este nemiloasă, căci inima ei
a fost frântă, iar acum sufletul ei pierdut cere tribut. Este însetată de sânge,
tânjește după putere, singurul lucru care o mai ține în viață, care o
motivează. Își dorește să se răzbune, își dorește să guverneze și să dețină
puterea supremă. Se hrănește cu teama celor din jurul ei, bea cu nesaț frica
acestora, se simte împlinită doar atunci când toți cei care i s-au opus la un
moment dat își pleacă capetele în fața ei.
Ea este Adelina Amouteru, personaj principal în seria Tinerele
Elite, o entieroină redutabilă cu care nimeni nu vrea să se pună, căci
răzbunările ei sunt sângeroase, diabolice.
Este o malfetto, un copil transformat, pervertit, care în
urma febrei sângelui a rămas ciuntită fizic și cu abilități ieșite din comun,
ciudate, diabolice. Capacitatea ei de a transforma realitatea, de a crea
iluzii, devine mult mai puternică decât în primul volum, mult mai mortală, însă
toată aceasta putere după care ea râvnește din ce în ce mai mult are și un
revers oribil, căci Adelina plătește un preț destul de scump. De fapt, mai
multe, dacă stăm bine să ne gândim. Chiar dacă este o țesătoare a iluziilor,
putând să le controleze la scară mare, reușind, de exemplu, ca într-o bătălie,
să provoace dușmanilor iluzii dureroase, mortale, aceste iluzii nu doar că pot
fi controlate de ea, dar ele o și controlează pe tânăra elită, care nu reușește
să le facă față cu brio.
Această capacitate dăruită de zei, care este în același
timp un atuu și un blestem pentru toți tinerii care au supraviețuit febrei
sângelui, este deopotrivă fascinantă, dar și respingătoare. Unii îi susțin pe
acești malfettos, însă cei mai mulți se tem de ei sau sunt scârbiți de puterile
anormale ale acestora.
Acțiunea cărții se reia din punctul de final al primului
volum (recenzia, aici). Trădată de către cei dragi, orfană și dată la o parte
din Societatea Pumnalului, Adelina, sprijinită doar de surioara ei mai mică,
Violetta, încearcă să supraviețuiască fiecărei zile, fugind cât mai departe de
Kenettra, locul în care viața i-a fost schimbată total.
Dispariția persoanei iubite, cel care a salvat-o, i-a
oferit un adăpost și a inițiat-o în tainele Societății Pumnalelor, cel care i-a
arătat ce presupune a fi o tânără elită, o macină profund pe Adelina, care își
recunoaște vina ce-o poartă secundă de secundă. Sângele îi fierbe atunci când
își amintește lupta finală, iar sufletul ei cere răzbunare pentru moartea lui
Enzo, bărbatul de care se îndrăgostise pentru prima dată. Fugind de mânia
foștilor ei tovarăși din Societatea Pumnalului și de Axa Inchiziției, condusă
cu mână de fier de malfetto-ul Teren Santoro, amantul și protejatul reginei,
Adelina încearcă să-și construiască propria societate, căutând cu disperare
tinere elite pe care să le atragă de partea ei și cu care să cucerească tronul
Kenettrei și să se răzbune pe Teren și pe Pumnale. Alături de Violetta și de
încă două personaje controversate, Adelina își începe cu pași siguri planul
ticluit de atâta amar de vreme, având grijă ca în același timp puterile ei să
crească, iar răzbunarea să fie cât mai sângeroasă.
„Când l-am întâlnit prima dată, el era faimosul
Distrugător, iar eu, doar o malfetto legată fedeleș de un stâlp, cât pe ce să
fiu arsă pe rug. Apăruse din fum și foc, un vârtej de robe albastre ca safirul,
cu câte un pumnal lung sclipindu-i în fiecare mână înmănușată, cu chipul ascuns
de o mască argintie. Acum, arată mai degrabă ca în acea noapte în care ne-am
sărutat, la Curtea Fortunata. Vulnerabil. Șuvițe ondulate de păr întunecat,
încadrate de raze de lumină. Nu un asasin, ci un tânăr prinț. Un băiat care
doarme.”
Marie Lu a afirmat, la finalul acestei cărți, că a reușit să creeze, cu ajutorul
Adelinei, un volum întunecat și brutal, cel mai întunecat dintre toate cărțile
ei de până acum și trebuie să fiu de accord cu această afirmație. Deși,
personal, am alunecat mai greoi în începutul acestui volum, ce mi-a oferit autoarea
pe parcurs, dar mai ales în final, a fost memorabil și extrem de dark.
Adelina este o adevărată villain. Nonșalanța cu care își
îmbrățișează puterile blestemate, ura orbitoare care o acaparează din ce în ce
mai des, răzbunarea care îi pervertește conștiința, toate aceste lucruri
întunecate o cuprind în mrejele sale, iar ea se lasă bucuroasă în voia lor.
Durerea pe care a fost nevoită să o suporte de mică,
trecutul trist și întunecat care încă o mai bântuie, lipsa iubirii, toate
aceste lucruri și-au pus amprenta asupra ei, transformând-o în persoana fără
milă și empatie care este în acest moment. Deși ai vrea să o urăști pentru
alegerile pe care le face, pentru durerea pe care o pricinuiște celor din jurul
ei, este imposibil să nu simți milă pentru această tânără fată care a ajuns să
fie un monstru din cauza a ceea ce a trăit în trecut. Poate singura ei vină
este că s-a lăsat mult prea ușor schimbată de toate evenimentele nefericite
prin care a trecut. A ales răzbunarea, nimicirea, puterea. A ales să nu mai
lupte pentru iubire, prietenie, căci a fost de prea multe ori înșelată, lovită,
trădată. A ales să trădeze și să distrugă ea prima, nu să fie ea distrusă.
„Am făcut greșeli. Am avut încredere prea puțin și prea
mult, totodată. Dar, pe toți zeii, chiar m-am străduit ! Din răsputeri ! Am dat
tot ce aveam.
Am făcut mereu tot ce m-am priceput și totuși, cumva,
niciodată nu a fost îndeajuns. Nimănui nu i-a păsat vreodată. Mereu mi-au
întors spatele cu toții. De ce n-aș izbuti să fiu și eu așa? De ce n-aș izbuti să fiu eu cea care lovete prima,
care lovește atât de tare și cu atâta furie, încât dușmanii să se sperie și
nici nu îndrăznesc să se gândească vreodată să riposteze? Ce e atât de grozav
în a fi bun?”
Sunt multe momente în care Adelina pendulează între
iertare și răzbunare. Iubire și ură pură. O mică voce dinlăuntrul ei îi spune
că această cale pe care a apucat-o nu este calea cea dreaptă, și pentru câteva
secunde ai impresia că se va schimba, că va alege să lase deoparte ura și
puterea orbitoare. Însă atunci șoapte perfide i se strecoară în minte, iar mica
Adelina, cea care era pură și lupta pentru o cauză dreaptă, dispare nimicită de
noua Adelina, antieroina care nu mai cunoaște semnificația cuvintelor iubire,
iertare.
Pe lângă Adelina, celelalte personaje care întregesc
tabloul Tinerelor Elite sunt regina Maeve, misteriosul și seducătorul Raffaele,
Lucent, Michael și Emma, regina uzurpatoare Giulietta, sora nemarcată de febră
a lui Enzo, Teren Santero, inchizitorul malfetto care vrea să se răzbune pe cei
asemnea lui și noii acoliți ai Adelinei, Sergio și fermecătorul Maggiano. Toate
aceste personaje îți vor oferi o călătorie palpitantă în care vei învăța o
lecție dură despre iubire, iertare, răzbunare, despre greșelile pe care un om
le poate face în decursul vieții lui, despre puterea de a deosebi binele de
rău, despre înțelepciunea de a recunoaște atunci când trebuie să lăsăm ura
deoparte, îmbrățișând iubirea și iertarea, despre puterea nemărginită a ambițiilor
și cum acestea ne pot orbi și ne pot întuneca sufletul și judecata.
„Teama poate motiva oamenii, mai mult decât iubirea,
ambiția sau bucuria. Teama este mai puternică decât orice pe lume. Mi-am
petrecut prea multă vreme tânjind după lucruri – după iubire, după acceptare –
de care nu am nevoie cu adevărat. Nu am nevoie decât de supunerea care vine
odată cu teama. Nu știu de ce mi-a luat atâta vreme să înțeleg asta.”
Societatea trandafirului este un volum antrenant și plin de răsturnări de
situație, în care de multe ori vei fi luat prin surprindere de alegerile
personajelor. În acest volum se poartă lupte crâncene, purtate pe mai multe
planuri. Este lupta pe care personajele aleg să o poarte între ele, în care
vechile prietenii sunt uitate și distruse, este lupta pe care personajele aleg
să o poarte cu propriul lor interior, pendulând între cele două personalități
ale lor și este lupta în care personajele vor să dobândească totul, puterea și
ambițiile alterându-le dreapta judecată și purtându-i pe un drum pavat cu
sânge, durere, răzbunare. Un drum care, în cele din urmă, se poate dovedi fatal
pentru cei care se lasă acaparați de ură, îmbrăcând mantia răzbunării și a
puterilor nimicitoare.
Mulțumesc editurii Corint/ Leda Edge pentru această
călătorie amețitor de plăcută. Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul lor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu