Recenzie: Foxglove de Adalyn Grace
„Pentru fiecare viață umană există o tapiserie care îi definește soarta.”
Foxglove este continuarea cărții Beladona, povestea de dragoste
gothică întrețesută cu măiestrie și farmec de către scriitoarea Adalyn Grace și este o poveste perfectă pentru a fi savurată în anotimpul
tomnatic, datorită atmosferei sale sumbre, a accentelor gothice și mystery și a
poveștii de dragoste atipice.
Signa, tânăra protagonistă a seriei, înzestrată încă din
copilărie cu capacitatea de a vedea spiritele celor trecuți în neființă –
deopotrivă un dar și un blestem – este orfană și tânjește constant după
sentimentul de apartenență, după oameni de încredere pe care să se poată bizui
și după o familie care să o întregească. Crescută de tot felul de tutori
interesați mai mult de moștenirea ei deloc neglijabilă, decât de bunăstarea
tinerei, Signa resimte tot mai puternic singurătatea, dar și povara
capacităților sale ieșite din comun, supranaturale, căci aceasta preia rolul de
intermediar între lumea celor vii și a celor morți, ajungând să trăiască mai
mult în lumea spiritelor, să le cunoască durerile, suferințele și regretele,
decât în cea a oamenilor vii, cu a lor societate frivolă și ridicolă.
Singurul companion al Signei este Îngerul Morții, un
bărbat care a însoțit-o în această călătorie întunecată și periculoasă încă de
când era mică și care a vegheat în secret asupra ei, deși tânăra este sătulă de
intervențiile lui și este decisă să scape pentru totdeauna de el. Povara pe
care aceasta o poartă o destabilizează emoțional, căci de fiecare dată când
intră în scenă grandiosul Înger al Morții, cineva apropiat Signei moare.
Singurele rude rămase în viață îi sunt cei din familia
Hawthrone, care locuiesc în somptuosul conac Thorn Grove, iar între aceștia și
Signa, în urma întâmplărilor petrecute în Beladona, se naște o relație frumoasă
și trainică, căci Signa își iubește verișoara și unchiul din tot sufletul și
este dispusă să facă orice pentru a-i vedea în siguranță. Când noi forțe
întunecate le destabilizează fragila pace câștigată cu greu în urma
evenimentelor nefaste petrecute în Beladona, Signa și verișoara ei, Blythe, se
văd târâte în noi situații periculoase, pe viață și pe moarte, iar apariția
Destinului – fratele misterios al Îngerului Morții- aduce noi provocări în viața
personajelor noastre, cu atât mai mult cu cât relația, odinioară trainică,
dintre Destin și Înger este acum explozivă și întunecată, amenințată de secrete
și povești sumbre din trecutul celor doi.
Volumul acesta mi-a plăcut mai mult decât precedentul,
avem mai multe mistere de descoperit, acțiunea este mai alertă, ni se alătură
noi personaje intrigante, iar Destinul este un personaj acaparant și misterios,
care are o poveste impresionantă și poartă în suflet o rană cu atât mai dificil
de gestionat cu cât acesta este o ființă nemuritoare și are la dispoziție o
eternitate de regrete și suferințe. M-am regăsit în acest personaj neînțeles de
către celelalte personaje, capabil de o mare dragoste, dedicat ființelor pe
care le iubește, sătul de moarte și suferință. M-a impresionat povestea lui de
viață și trecutul pe care îl împărtășește cu Îngerul morții – un trecut
presărat cu multe pierderi, dar și cu momente frumoase, cei doi avându-se ca
frații, fiindu-și refugiu unul celuilalt, căci prin statutul lor poartă poveri
greu de imaginat – unul țesând dibaci fire pe tapiseriile vieții, celălalt
călăuzind sufletele oamenilor pe tărâmul de dincolo. Unul reflectă lumină și
speranță, viață și bogăție, celălalt aduce întuneric, sfârșituri și moarte.
„Viața nu e menită să fie infinită. Nu există viață fără
experiența morții.”
Am adorat atmosfera creată de autoare, foarte încărcată
de suspans și plină de elemente gothice pe care le iubesc:
castele impunătoare, bântuite de suflete neliniștite, peisaje stranii de o
frumusețe răpitoare, prezența neliniștitoare a spiritelor și povești de
dragoste sumbre, dar pline de porfunzime și esență.
„Foxglove
nu putea fi doar osândă și întristare. La urma urmei, părinții Signei locuiseră
aici cândva și se zvonea că ar fi găzduit zeci de serate extravagante la vremea
lor. Poate că pe atunci întristarea era rară. Sau, și mai bine, poate că în
mijlocul întristării exista frumusețe, iar ea trebuia doar să-și mijească ochii
pentru a o găsi.”
Am
apreciat și inserțiile psihologice adăugate de scriitoare prin intermediul
celor două personaje nonconformiste, Îngerul morții și Destinul, ce fac
referire la viață, soartă și moarte, la fragilitatea și efemeritatea vieții și
la inevitabilitatea morții. Autoarea reușește să confere profunzime unei
povești altminteri fantastice prin modalitatea în care deschide anumite subiecte
delicate și invită cititorul la introspecție. Nu este doar o lectură
fermecătoare și ofertantă, ci și o mica lecție despre natura umană, bine și
rău, speranță și prietenie, puterea de a căuta mereu să faci bine, chiar și în
cele mai sumbre momente ale tale, dar mai ales despre a-ți trăi viața în
conformitate cu propriile valori, fiind mereu conștient de existența morții.
„Dacă
am învățat un lucru, acesta este că nu putem să ne jucăm de-a Dumnezeu. Nu
putem să interferăm cu Destinul, mai ales când acesta ne suflă în ceafă.”
Singurul
minus pe care l-a avut cartea este reprezentat de faptul că acțiunea este destul de previzibilă și am reușit să
intuiesc cu ușurință care este rolul jucat de Blythe în toată povestea și unde
se îndreaptă povestea Destinului, dar asta mă face cu atât mai nerăbdătoare să
aflu deznodământul poveștii în următorul volum.
Mulțumesc
din suflet prietenilor de la Libris.ro pentru oportunitatea de a
citi această poveste misterioasă. Nu uitați că pe Libris.ro găsiți titurile
preferate atât în limba română, cât și în limba engleză.
„Pentru fiecare viață umană există o tapiserie care îi definește soarta.” Foxglove este continuarea cărț...